Lampa cu gaz

Lampa cu gaz din perioada bunicilor și a părinților noștri varia în dimensiuni și design, în funcție de utilizarea ei specifică. În general, aceasta era folosită atât pentru iluminatul casnic, cât și pentru iluminatul stradal sau industrial. Lampa era esențială în perioada de altădată, mai ales în zonele rurale unde accesul la electricitate era limitat. Pentru iluminatul interior lampa era fie de masă, cu o înălțime de aproximativ 20-30 cm sau lampa de perete în general mai mare decât lampa de masă, cu o înălțime de aproximativ 30-50 cm.

Lampa cu gaz funcționează astfel: într-un rezervor de sticlă se pune gazul lampant și un fitil din bumbac sau alt material absorbant. Fitilul absoarbe gazul și îl transportă către partea de sus a lămpii. La partea superioară a fitilului se află arzătorul, unde gazul absorbit de fitil este aprins și unde se controlează aerul ce trebuia să asigure arderea. Deasupra arzătorului se află o sticlă de protecție (cilindru sau țilindru), care protejează flacăra și distribuie lumina uniform. Prin mecanismul de reglare, care ridică sau coboară fitilul, se putea controla cantitatea de gaz ars și puterea luminii. Oglinda din spatele cilindrului are rolul de a intensifica lumina.

Lampa cu gaz folosită necesită întreținere regulată prin curățarea fitilului și a sticlei de protecție, pentru a funcționa eficient.

🌳Material: alamă, sticlă
📐Dimensiuni: H = 35 cm; diametru la bază 12 cm;
🔍Proveniență: necunoscută.
📁Colecția: etnografie