Sufletul și Nuanțele Pământului

Vineri, 7 martie, de la ora 17, vă invităm la vernisajul expoziției temporare de ceramică SUFLETUL ȘI NUANȚELE PĂMÂNTULUI - in memoriam Mihai "Cuș" Ionescu.

Mihai Cornel, Cuș, cum îl numeau prietenii, s-a născut în Câmpulung Moldovenesc, pe 12 septembrie 1954, din părinții Lucia-Lidia și Ștefan. S-a căsătorit cu Doina Elena și împreună au adus pe lume trei copii: Roxana Laura, Alexandru și Paul Emanuel. A absolvit la Iași Facultatea de Chimie Industrială, specializarea Tehnologia materialelor de construcții, promoția 1978. În același an a primit repartizare la Fabrica de cărămidă din Odobești, unde a rămas până în 1979, când s-a mutat la casa părintească din Câmpulung. Aici a început lucrul ca subinginer la fostul E.G.C.L., responsabil pentru Stația de betoane și asfalt. În acești ani a fost și responsabil pentru cariera de piatră de la Doabra (Comuna Vama). În 1990 a închiriat pe o perioadă de zece ani două sere de legume și flori în Câmpulung. În paralel, organiza iarna și patinoarul de lângă Școala numărul 3 (actuala Bogdan Vodă).

A fost un mare nonconformist, un suflet liber si sensibil, independent si încăpățânat, un om cultivat si extrem de corect, cu un mare cult al prieteniei și întrajutorării. A avut o personalitate extrem de puternică, a fost un Hippie în suflet și în gândire, cu propria viziune de viață, un visător, un idealist excentric și avangardist.

Nu a avut nici o expoziție în perioada vieții. A participat însă la târguri de meșteri populari.

Curiozitatea și pasiunea pentru ceramică au apărut în perioada facultății. La Fabrica de cărămidă din Odobești a învățat multe despre pregătirea și prepararea lutului și despre procesul arderii acestuia. A început efectiv sa lucreze ceramică cam prin 1982. La cariera din Vama a găsit lut de calitate foarte bună. De-a lungul timpului însă a început sa colecteze și să-și prepare singur lutul, aducându-l la consistența laptelui, filtrându-l ș.a.m.d. Datorită bunelor cunoștiințe de chimie și-a preparat singur glazurile, experimentând foarte mult cu diferite combinații de substanțe chimice la diferite temperaturi de ardere, pentru a obține diferite culori și texturi. De asemenea și-a construit singur cuptoarele de ardere. La un moment dat a experimentat și cu o roată a olarului electrică, de fabricație proprie.

În prima faza de creație a testat limitele materialului și a propriei imaginații, a răbdării și fineții. A încercat și reușit să facă trandafiri din lut, vase de Ikebana (arta aranjării florilor în Japonia) și altele. S-a lăsat inspirat de civilizațiile precolumbiene, de maya, inca și azteci, de piramide și zigurate, a făcut chiar o piramida din ceramică cu proporțiile piramidei lui Keops, pentru a testa diferite teorii legate de aceasta. Creația lui e organică, lipsită de rigori.

Ideea marcantă la un anumit moment a fost aceea a „utilității“ artei. El și-a dorit ca arta să fie prezentă în viața de zi cu zi, nu doar ca obiect de admirat ci și ca obiect folositor. Este perioada în care a creat lămpile care pot fi iluminate din interior cu becuri normale, creând un efect de atmosferă deosebită în orice cameră. A ajuns aici la performanțe de o finețe deosebită.

A dus această idee mai departe, mai ales în perioada mai săracă financiar a vieții, creând mărțișoare din ceramică, lămpi pentru aromoterapie, suporturi creștine pentru lumânări ș.a.m.d.

Marea lui realizare, conceptuală și tehnică rămâne vioara de ceramică în mărime naturală, după cunoștințele noastre, unică în lume. A creat ulterior încă alte trei dimensiuni mai mici.

De remarcat este faptul că și-a construit singur toate formele, toate negativele necesare pentru toate lucrările care necesitau așa ceva. El a lucrat mult cu tehnica turnării lutului în formă, după ce îl aducea la consistența laptelui.

În toată activitatea lui a fost susținut cu trup și suflet de soția lui, Doina. Ea era mai tot timpul prima lui admiratoare și susținătoare. Ba chiar îi dădea și idei noi.

Realizarea în masă a mărțișoarelor, de exemplu, era un efort al întregii familii. Munceam săptămâni întregi, cot la cot. Așa ne-a indus și nouă, copiiilor lui dragostea pentru frumos, pentru artă, plăcerea de-a lucra cu lutul. De la el am învățat și furat meserie.

Această expoziție s-a născut din dorința de a-i face cunoscute lucrările, sau cel puțin o parte din ele, cele care se mai găsesc în posesia familiei și din speranța de a fi recunoscut pentru talentul și înzestrarea lui, măcar acum, când nu mai este printre noi. Cuș s-a stins din viață pe 15 mai 2022.

Paul Ionescu

Posterul expoziției: Alexandru Ionescu