Adrian Păunescu - Din nou, la Câmpulung

Poezie scrisă în biroul Casei de Cultură, la 19 octombrie 1996.

Din nou, la Câmpulung

La Câmpulung, la Câmpulung
îmi este dat să mai ajung
și viața să mi-o povestesc
la Câmpulung Moldovenesc

E veac târziu și pe-acest Câmp,
în lumea întocmită strâmb,
și dreptul țării mele-l strig,
când vine dinspre ceruri frig.

La Câmpulung Moldovenesc
mai vin să mă bucovinesc
și să aud, în alt acord,
același clopot de la Nord.

La Lungul Câmp, din Munții Vechi
ne arde gerul la urechi
și Eminescu plânge-n cer
spre Câmpulungul cel stingher.

E Putna undeva mai sus,
un dangăt viu, cum alte nu-s,
la ea mi-e gândul să ajung
și mă-ntăresc la Câmpulung.

La Câmpulung Moldovenesc
mă-ntorc să mă mai regăsesc
și dinspre triști sihaștri puri
un zimbru geme în păduri

19-oct-1996