Albumul Ion Ștefureac - video

Acum mai bine de un secol, un album cu desene tehnice inspirate din motivele populare ale ocolului Câmpulungului, câștiga premii în expoziții, de la București la Viena și atrăgea atenția însuși marelui istoric Nicolae Iorga. Ion Ștefureac,

Astăzi, prin donația oferită de urmașii profesorului, domnii Liviu Ștefureac și Scripcariu Tudor, Câmpulungul a dobândit un patrimoniu inestimabil: 𝓐𝓵𝓫𝓾𝓶𝓾𝓵 𝓘𝓸𝓷 𝓢𝓽𝓮𝓯𝓾𝓻𝓮𝓪𝓬.

ION ȘTEFUREAC (1871 – 1920)

S-a născut la Rădăuți, pe data de 17 ianuarie 1871, unde a urmat cursurile școlii primare (1879 – 1883) și liceul (1883 – 1887). Își continuă studiile la Școala normală de învățători din Cernăuți, ca bursier, între anii 1890 – 1893. Funcționează ca învățător începând cu anul 1893, apoi ca director la școala primară din Bilca. Timp de mai mulți ani, între 1897 – 1900 și 1903 – 1904 urmează cursuri de specializare la Muzeul austriac pentru artă și industrie și Muzeul tehnologic de meserii, din Viena și Salzburg. În același timp face călătorii de documentare în Italia, Tirolul de Sud și Germania.

La Școala Specială pentru prelucrarea lemnului din Cîmpulungul Bucovinei, ajunge în anul 1901, unde funcționează ca profesor timp de 19 ani, până la sfârșitul vieții. A predat desenul tehnic și constructiv, desenul arhitectonic, istoria artelor și tehnologia. A deținut pentru câteva luni, în 1919, funcția de director al școlii, și totodată a funcționat ca profesor la Liceul „Dragoș Vodă” din localitate.

Pasiunea pentru arta populară, pentru frumusețea obiectele create de mâna țăranului bucovinean, l-a făcut să cutreiere satele, să cerceteze și să colecționeze aceste comori, îndemnându-i pe intelectualii satelor să facă asemenea. Spunea etnograful, în 1910, într-un apel adresat învățătorilor români din Bucovina: Avem comori întregi de artă țărănească, avem un meșteșug de clădire, al nostru propriu, și avem o foarte frumoasă și originală artă decorativă națională, pe care numai un popor cu înalte însușiri de cultură a putut-o produce. Dar toate aceste mărturii scumpe, ale culturii noastre n-avem voie să le lăsăm să se piardă, ci trebuie să le păstrăm ca niște relicve sfinte ce sunt....

Punerea în valoare a obiectelor de artă țărănească, a datinilor, a tradițiilor, a portului popular izvora dintr-o adâncă simțire românească, din patriotism și nevoia de eliberare de sub jugul austriac. Ocupația străină nu aprecia planurile profesorului de a înființa un muzeu în care să fie promovate valorile românești.

Nu i-a fost ușor a străbate la pas satele Bucovinei, în condițiile începutului de secol al XX-lea și să transporte cele peste 400 de obiecte cuprinse în colecția sa: lăzi de zestre, mese, colțare, cuiere, furci de tors, bâte ciobănești, cornuri pentru praf de pușcă, ștergare, năfrămi, cămăși și alte piese de port popular sau obiecte casnice.

Desenele realizate după ornamentele de pe mobilierul țărănesc și alte obiecte de artă populară, l-au inspirat să alcătuiască un Album de artă națională românească, care cuprindea 100 de planșe lucrate în tuș. Cu acest album a câștigat toate medaliile la Expoziția jubiliară de la București, din anul 1906, atrăgându-i atenția marelui istoric Nicolae Iorga, care-l asigura, printr-o scrisoare, de toată considerația sa și îi cerea încredințarea albumului pentru a reproduce planșele.

Pe lângă activitatea de profesor, timp în care a reușit să transmită elevilor concepțiile sale despre arta populară, Ion Ștefureac a scris și numeroase articole în presa vremii. În 1909, publică Casa țăranului român din Bucovina, studiu tipărit și în limba germană.

A fost ales președintele Societății culturale Rarăul și a Asociației meseriașilor români pentru prelucrarea lemnului, din Câmpulung.

Marea sa dorință, a fost împlinită postmortem, la data de 1 iunie 1936, când este deschis oficial Muzeul de etnografie și științele naturii (reprofilat în 1967, ca Muzeu al lemnului), având la bază colecția etnografică a lui Ion Ștefureac, alcătuită din cele mai frumoase piese, care dau valoare patrimoniul muzeului câmpulungean.

Acest muzeu și-a îndeplinit și sperăm să continue să-și îndeplinească menirea întrevăzută de vizionarul Ion Ștefureac, care spunea atât de frumos: Acest muzeu va fi o carte deschisă pentru toate timpurile și generațiile viitoare; va fi o carte care va trezi în noi conștiința unui trecut de cultură românească în țara noastră; va fi totodată și carte de îndrumare care ne va arăta unde au încetat înaintașii noștri, ca să știm apoi unde să începem noi...

Ion Ștefureac a trecut la cele veșnice la vârsta de doar 49 de ani, în 1920, la Cernăuți.

Personalitatea etnografului a fost evocată de-a lungul veacului în multe articole de ziar, studii de specialitate sau cărți de istorie locală. Despre activitatea lui Ion Ștefureac au scris mari nume, de la profesori, istorici, la specialiști de renume în domeniul etnografiei, printre care îi amintim pe: Nicolae Simionovici, Gavril Rotică, Romulus Vulcănescu, Tancred Bănățeanu, Grațian Jucan, Valeriu Maricari, George Bodea și George Istrate.